Cum îmi ajut copilul la teme?

Odată cu începerea școlii, tot mai mulți părinți se confruntă cu fenomenul temelor. E un subiect atât de dezbătut de părinți și nu numai, an de an în această perioadă, încât ne întrebăm dacă nu e cazul să-l expunem pe locul întâi pe ordinea de zi a Ministerului. Mulți  părinți își doresc, să abordăm problema temelor și s-o eradicăm odată pentru totdeauna din agenda elevului. Ce atâtea teme ? Copilul are nevoie de joacă ! Să luăm exemplul modelului finlandez ! O altă categorie de părinți suplimentează de bunăvoie temele date de profesor cu exerciții din culegeri, cu participări la concursuri extrașcolare și cu muncă asiduă acasă sau pe la afterschool. Mai există și o a treia categorie de părinți, cea care ignoră subiectul în totalitate,  neștiind ce e mai bine pentru copil sau cum să se poziționeze în raport cu temele. Și totuși, subiectul temelor este un subiect care necesită atenția și implicarea părintelui, pâna la un punct.

Pentru cei care mă întreabă, răspunsul meu este da, temele sunt necesare pentru copii. În doze decente, exercițiile făcute acasă prezintă mai multe beneficii pentru copil:

·         îl ajută să sedimenteze cunoștințele dobândite la clasă, dezvoltând funcțiile neuronale de cogniție

·         îi disciplinează comportamentul prin stabilirea unei rutine zilnice (întotdeauna potrivită în satisfacerea nevoii de siguranță a copilului)

·         îl determina să-și definească primele noțiuni de gestiune a timpului și să se organizeze în diverse alte aspecte ale vieții

·         îl ajută în procesul de responsabilizare în raport cu propriile acțiuni

·         îi cresc încrederea în sine prin satisfacția obținută a lucrului dus la bun sfârsit

Totuși, ce se întâmpla cu mulți copii care au dezertat de la rolul de elev de după școală ? De ce tot mai mulți dintre ei  întâmpină dificultăți în a răspunde pozitiv la cuvântul « teme » ? Câteva cauze ale acestei stări de fapt sunt ușor de intuit, le voi enumeră mai jos :

·         folosirea în exces a ecranelor mobile în timpul zilei, cu sau fără supraveghere de conținut

·         solicitarea prea multor exerciții în raport cu vârsta din partea profesorului (pentru a suplini deficiența de timp de la clasa)

·         prezentarea temelor ca pe o obligație cu repercursuini negative (din partea profesorului sau a părintelui)

Deși lista poate continua, dincolo de cauze, e important ca părintele să conștientizeze faptul că lui îi ramâne o marjă de manevră, pe care e util și chiar necesar să o exploateze. În rolul său de aliat, cu blândete și întelegere, își poate ajuta propriul copil nu doar să-și facă temele, ci chiar ca acesta din urmă să le facă cu plăcere. Responsabilitatea părintelui de a satisface nevoile educaționale ale copilului îi aparține, iar temele fac parte din acest capitol al educației. Cum putem acționa, așadar, ca părinți, pentru ca propriul copil să coopereze ?

Câtiva pași simpli pentru părinți

În primul rând, dacă sunteți dumneavoastră cel care-l luați pe copil de la școală, va propun să stabiliți timpul de conectare cu el. Ce înseamnă acest lucru ? Dacă îl luați de mânută și-i spuneți Hai să mergem acasă ca să începem programul stabilit, avem multe de făcut, ți-a dat teme ?, cu siguranță că ați dat startul unui lung șir de împotriviri din partea copilului. Ideal este să stabiliți acest timp al conectării, garantat de două condiții :

·         mai întîi mă conectez cu propria persoană, mă ascult, mă observ dacă sunt grăbit/ă, ocupat/ă cu alte gânduri, analizez ce mă preocupă și aleg să pun deoparte aceste gânduri, pentru un timp

·         mă conectez la copil, vorbesc despre mine cu el (niciodată despre el), doar în jumătatea mea de relație, cu un eu personalizat : Mi-ar plăcea să aflu ce ți-ai dori să faci cel mai mult azi,  folosesc întrebări deschise Cum crezi că ar arăta cel mai bun prieten ? sau îi fac propuneri de activități simple dar care ies din rutina cotidianului și care n-au niciun fel de legătură cu școala  Ce-ar fi dacă am merge în parc să căutăm furnici ?

Acest timp de conectare îi permite celui mic să se elibereze de oboseala generată de activitatea la clasă, să renunțe la eventualele stări neplăcute pe care le-a experimentat pe parcursul zilei și să se deschidă către părinte. După, și doar după ce vorbiți, gânditi și trăiți altceva, vă puteți reîntoarce la subiectul școală. Dacă respectați pașii de mai sus, cu siguranță copilul va veni să va povestească despre întâmplarile zilei.

copil teme

În al doilea rând, vă propun să-l ajutăți să-și organizeze ziua, întrebându-l : Ce ți-ai propus să faci azi ? Cum te-ai gândit să-ți faci specială această zi ?. Ideea este să-i puneți întrebări fără să-i dați și răspunsul la ele. Veți aștepta răspunsul lui, ghidându-l spre obiectivul teme. Dacă el va va răspunde M-am gândit să mă joc toată ziua, îi puteți răspunde : Ah, iată o idee bună și originală ! Ai inclus cumva joaca de-a temele în jocul tău ?. Dacă răspunsul este : Nu, asta nu-i un joc, e o treabă serioasă și plictisitoare, îl puteți întreba Când îți rezervi timp pentru treburi serioase și plictisitoare ?. Răspunsul vă va surprinde. Ajutați așadar copilul să-și organizeze singur ziua și să-și aleagă el momentul pentru «treburi serioase/plictisitoare ». Cu cât va fi mai responsabil în deciziile pe care le ia, cu atât va fi mai implicat în a le transforma în acțiuni duse la bun sfârsit.

Când el și-a ales ora din program pentru începutul temelor, fiți alături de el reamintindu-i că sunteți pe-aproape. A sosit ora la care ai anunțat că te apuci de teme. Dacă ai nevoie de mine te rog spune-mi, abia aștept să-ți pot oferi ajutorul. Ideea este să va imaginați că-i sunteți doar un sprijin, un baston, dacă vreți, și nu sunteți în niciun caz copilul însusi. Spun asta pentru că mulți părinți au tendința să-l înlocuiască pe copil la teme, să-l deposedeze de rolul lui, facând temele în locul lui și nu cu el. Diferența e mare între cele două fapte, substituirea este primul pas spre de-responsabilizarea și lipsa de autonomie a copilului. Dacă sesizați că cel mic își dorește prezența voastră lângă el, rămâneti  aproape însă încercati să interveniți la minim în activitatea lui.

Cu alte cuvinte, fiți ghidul de care are nevoie, însă nu va preluați rolul de profesor pe care nu-l dețineți în raport cu el. Am cunoscut părinți care corectează, apostrofează, subliniază cu roșu, modifică, șterg în locul copilului ba chiar mai mult, rup foaia din caiet. Toate aceste gesturi, evident negative și chiar toxice pentru copil nu vor face decât să-l îndepărteze de părinte dar și de școală. Această atitudine a unor părinți, improvizați pedagogi, riscă să-i mutileze emoțional pe copii mai degrabă decât i-ar putea traumatiza vreodată școala sau profesorul de la clasă. Nu de puține ori am întâlnit în cabinet oameni « mari » care mi-au povestit cum au fost loviți de părinți sau jigniți din cauza temelor. Vă propun așadar să fiți vigilenți la tipul de mesaje pe care le transmiteți copiilor voștri în intenția de a-i ajuta să se împrietenească cu temele. Folosiți încurajări, valorizări și aprecieri juste în raport cu cele realizate (fie aceste rezultate cât de mici).

Nu în ultimul rând,  gășiți sinonime pentru cuvântul teme. Acest cuvânt în sine, a dobândit o conotație atât de negativă în rândul copiilor (și nu numai) încât simpla lui pronunțare le poate creea reacții adverse. Încercați să vedeți ce exerciții, ce provocări pentru acasă sau ce aplicații practice au de realizat copiii voștri, în dialogul pe care-l stabiliți împreună și în care, repet, nu sunteți decât un simplu…baston ce-l va ajuta să crească autonom și responsabil.

Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Descoperă primii pași spre o mai bună Comunicare cu cea mai importantă persoană din viața ta : tu însuți! Află cum am ajuns eu aici, ascultă în premieră informații despre Comunicarea Relațională® și descoperă un instrument cheie pentru a avea o Comunicare eficientă cu cei din jur.