Fiecare dintre noi avem nevoie de un spațiu al nostru. Propriu și personal. În psihologia esperiană numim această nevoie- nevoia de intimitate. Ea nu trebuie confundată cu incapacitatea de a socializa, tot mai prezentă la unii copii.
Am cunoscut recent, o mămică care se plângea de faptul că băiețelul ei în vârsta de nouă ani nu are prieteni. Că el și-ar dori, dar că variante nu prea există : Mai chemăm colegii de clasa pe la noi, dar nu vin des. El e singurul nostru copil, nu are cu cine să se joace. Aprofundând discuția, aflu că pasiunea băiatului este de a se juca pe Minecraft și că majoritatea subiectelor pe care le abordează au legătură cu acest univers al creației virtuale. Tot mămica adaugă: Mai sunt și părinți la clasă care sunt împotriva tabletelor, dar totuși, nu poți să-i interzici, îl deconectezi total de la discuțiile cu ceilalți, nu-i așa ?
Nu cred că trebuie să fii psiholog ca să descoperi această incongruență a părintelui între dorința reală de a-și vedea copilul socializând și fapta sa, la fel de reală, de a-i oferi tableta că suport în facilitarea discuțiilor cu ceilalți.
Să ne întelegem. De peste douăzeci de ani, în urma diverselor studii efectuate, neuroștiințele au demonstrat că statul pe calculator/tabletă/smartphone sau orice alt aparat electronic împiedică socializarea, mărește spațiul de auto-izolare, sporește deficitul de atenție și lipsa de concentrare. Mai mult, folosirea acestor instrumente pe termen lung crește obezitatea la copii și favorizează diverse boli.
Este iluzoriu așadar să crezi că dacă-i oferi o tabletă unui copil, aceasta îl va ajuta să construiască conversații, să-și susțină ideile sau să-și creeze prietenii și legături cu lumea înconjurătoare.
O altă mămică îmi spune că, după două zile fără internet, e nevoită să-și retragă copilul din tabără. Pur și simplu nu s-a adaptat, a zis că a fost ok acolo dar n-a mai vrut să stea. Acum e mai bine acasă, aici are wi-fi. Adicția băiatului l-a transformat nu doar într-un copil plin de frustrări, ci într-unul care își auto-sabotează întregul univers relațional. El își conturează deja viața ca pe un model între patru pereți, în care lumea virtuală îi oferă iluzia de a trăi.
Părinți deconectați de copii

Incapacitatea copiilor de a se adapta la noi medii de viață, la situații noi, la întâlnirea cu alți copii e tot mai prezentă. Evident, cazurile de mai sus par relativ izolate însă realitate ele sunt din ce în ce mai dese și reprezintă un real semnal de alarmă pentru noi, părinții. Ce nu e în regulă cu noile generații de copii, ne putem întreba ?
Cu riscul de a-i supăra pe unii cititori, consider că ceea ce nu e în regulă e chiar modul în care noi, părinții lor, acționăm adesea. Conectarea unui copil cu lumea înconjurătoare se pregătește încă din viață intrauterină și se dezvoltă, treptat, pe tot parcursul copilăriei mici (pâna cel puțin la vârsta de șapte ani). Un copil care a primit receptivitate, interacțiune și răspunsuri adecvate încă de la primele gângureli va avea șansa de a oferi un răspuns similar oricărei forme de viață care interacționează cu el. Va fi un copil curios, deschis spre lume și spre posibilitățile ei, va ști să se adapteze situațiilor și să relaționeze în orice context. Atenția pe care noi o acordăm copiilor (și implicit timpul oferit) va funcționa ca un catalizator între el și lumea înconjurătoare. Cu cât îi dau mai multă atenție, cu atât copilul își va explora și dezvolta empatia cognitivă și emoțională cu ceilalți. A contrario, cu cât îi voi pune mai repede o tabletă în mâini pe principiul « conectării cu lumea în care trăim astăzi », cu atât îi voi spori șansele de izolare socială cu repercusiunile aferente (stimă de sine scăzută, deficit de atenție, rezultate slabe la școală, frustrare și comportamente uneori agresive).
Așadar, dacă prima greșeală pe care o facem este aceea de a le oferi copiilor tot mai timpuriu ecrane mobile, a doua ar fi că nu știm/îndrăznim să ne recunoaștem această primă și aparent ireparabilă greșeală. Ne dăm seama că ceva nu e în regulă, că timpul de conectare cu propriul copil scade, că e tot mai puțin comunicativ cu noi sau cu cei din jur, că-i lipsesc instrumentele de socializare, că ridică tonul sau se face că nu aude când îi vorbim, dar cu greu îndraznim să spunem STOP.
Din motive care le aparțin (îndoiala, frica de eventuala suferință a copilului, teama de respingere sau de comportamente agresive) mulți părinți continuă să-și cumpere liniștea, oferind gadgeturi electronice copiilor încă de la 3-4 ani, uneori și mai devreme.
Am totuși o veste bună : greșeala prima, poate fi reparată oricând. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Oricând (și la orice vârstă a copilului) putem să-i spunem: Dragul meu/draga mea, acum x ani/luni am luat o decizie greșită: ți-am cumpărat o tabletă/smartphone gândindu-mă că te vei amuza, că vei învăta lucruri și-ți vei face mulți prieteni, vorbind despre jocurile de acolo. Știu că ție-ți place ceea ce faci, însă eu sunt sigură că nu e bună alegerea pe care am făcut-o. De aceea azi îmi recunosc greșeala în fața ta și doresc să te ajut să contribui la creșterea ta într-un mod mult mai sănătos. Aș vrea să mă ajuți și tu, și să vii cu idei. Mi-am dat seama că-mi era confortabil și comod să te las să fii în legătură cu tableta. Dar astăzi regret că am pierdut mult legătura cu tine. Și vreau să o repar, să o refacem împreună. Îmi mai doresc să poți crea tu singur/singură legături cu oamenii, fără să te foloseșți de tabletă. Să observi, să descoperi să înveti de la ceea ce fac și cum fac ceilalți, să știi să-mi spui ce-ti place și ce nu, ce te supără. Astăzi aleg să stabilim un alt fel de comunicare, una reală, între noi, două ființe (un omuleț și-un om ceva mai mare), să ne povestim și să ne conectăm împreună. Conectarea dintre noi n-are nevoie de wi-fi. Ce zici, mă ajuți ? .
Copilul (după o scenă de supărare, furie, agresivitate- depinde de adicția pe care o are) va veni mai devreme sau mai târziu să te ajute în acest demers. Tu, părinte, ești pregătit să fii ajutat.
Dacă vrei să obții o comunicare eficientă cu copilul tău, îți propun să accesezi programul de cursuri online:
Cursuri comunicarea între părinți și copii
Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională®