Bună ziua, sunt X și am mari probleme cu soțul. Sunt Y, v-am contactat și vin la dumneavoastră pentru că nimic nu mai are sens pentru mine. Credeți că mă puteți ajuta? Aș vrea să am mai multă înțelegere cu copilul meu, ce trebuie să fac?
Vă sună cunoscut? Pe oricare din aceste abordări le-am putea avea fiecare dintre noi la un anumit moment al vieții și, oricare dintre ele ne ascunde acea parte din noi pe care o accesăm prea puțin: universul dorințelor.
Într-adevăr, deși poate părea surprinzător, fiecare din exemplele de mai sus ascunde câte o dorință: soția își dorește o rezolvare a conflictelor conjugale, persoana aflată în depresie și-ar dori să depășească acea stare iar părintele își dorește să găsească o cale de comunicare cu propriul copil. Și totuși, de foarte multe ori, întâlnesc oameni în cabinet care sunt puțin conștienți (spre deloc) de potențialul dorințelor ce zace în ei.
Accesarea dorințelor
La copii e simplu: ei sunt plini de dorințe și stiu să le verbalizeze, fie că sunt de „domeniul fantasticului” sau foarte concrete (spre exemplu achiziționarea unei jucării), printr-un simplu „vreau”. Când însă este vorba despre adulți, parcă aceștia și-au ferecat definitiv poarta cu accesul către propriile dorințe. Recent, în cabinet, i-am propus unui domn să își identifice dorințele și să le pună pe bucăți de hârtie. „ Acum? Aici?” m-a întrebat. Ca și cum accesul la dorințe și conectarea cu ele e o treabă mult prea complicată…Oare când am pierdut direcția pe drumul care ne ducea cu atâta ușurință direct către dorințele noastre? Când am uitat să citim textul de pe săgeata care ne dădea accesul direct „către dorințe, cu încredere înainte”? Fiecare dintre noi a făcut, la vârsta adultă sau mai devreme, un salt forțat în registrul real. Adaptarea la registrul realității este esențială pentru a putea supraviețui: Ce mănânc?, La cât ajung la serviciu?, Câte grade sunt afară? sunt întrebări la care suntem nevoiți să răspundem în registrul real, pentru a funcționa cât mai bine din punct de vedere fiziologic, logistic. Însă, așa cum spunea Lacan, pe lângă registrul real, există și cel simbolic și imaginar iar acesta din urmă este acela care ne facilitează accesul la dorințe. Ca să ajungem să le identificăm, primul pas este acela de a accepta că ele există în noi, că nu au dispărut niciodată…că a fost o perioadă (poate prea) lungă de timp, când doar le-am ignorat…
Conectarea cu dorințele
Mai apoi, e nevoie să le dăm drumul să iasă la suprafață, iar dacă nu avem curajul, puterea sau claritatea de a le pune în cuvinte, e foarte important să le dăm voie să fie, să prindă contur în universul nostru material. Astfel, propun cititorului să-și simbolizeze fiecare dorință printr-un obiect, desen sau text scris. Materializarea dorinței are un triplu beneficiu: eliberarea unui „prea-plin interior”, conștientizarea propriu-zisă a existenței ei și, eventual, realizarea dorinței.
La capitolul “realizare” propun un bemol: mulți oameni refuză să-și acceseze propriile dorințe tocmai pentru că sunt convinși că „nu se vor îndeplini”. Asta n-o să se întâmple niciodată!, Ce, crezi că dacă-ți spun ce vreau eu o să și faci asta? sunt fraze care sabotează din fașă orice dorință. Dorințele, repet, au nevoie să fie, și doar să fie, înainte de a se realiza…doar o parte din ele…
Pentru ca ele să se realizeze, e nevoie așadar de acceptarea existenței lor, simbolizarea lor, eventual exprimarea lor la nivel verbal și regruparea lor intr-un loc magic, pe care îl putem numi „cutia dorințelor”. Aici se pot întâlni cele mai originale dorințe, cele mai năstrușnice, cele mai irealiste sau/și cele mai practice….toate își pot găsi locul la cutia dorințelor. Mai apoi, prin puterile proprii, construind un proiect, putem să ne ocupam de fiecare dorință în parte, dacă ne dorim să se realizeze „cu adevărat”. O parte din ele rămân și vor rămâne mereu în cutie…altele, vor pleca de acolo, nemaînsemnând nimic după o vreme…
Și pentru că tot e sfârșit de an și ieri a fost solstițiu de iarnă, o zi în care e recomandat să-ți faci bilanțul dorințelor și să așezi în cutie altele pentru anul ce va veni, aș vrea să-ți fac o destăinuire, împărtășind din propria experiență: azi noapte mi-am redeschis cutia dorințelor în care le-am găsit pe cele de acum un an: din douăzeci și una de dorințe scrise, șapte mi s-au împlinit…una este în curs, două mi-au fost împlinite cumva indirect, prin alte persoane, șase dintre ele sunt încă la cutie, urmează ca universul să mai lucreze la ele (cu implicarea mea) iar cinci dintre ele nu mai au nicio relevanță pentru mine în acest moment. Pur și simplu le-am scos din cutie, mi-am dat seama că aceste șase dorințe nu mă mai reprezintă..
Pe final de an iți propun și tie să îndrăznești să te conectezi cu propriile dorințe, dându-le voie pentru început doar să fie, fară să le ajustezi, realizezi, controlezi în vreun fel…La finalul anului ce va veni, vei putea observa, cu îngăduință, lumea ta interioară din perspectiva dorințelor manifestate cu un an înainte.
Ce zici, e o dorință frumoasă, nu-i așa?
Dacă vrei să obții o comunicare eficientă în toate relațiile tale, îți propun să accesezi programul de cursuri online:
Cursuri dezvoltare personală
