Impresii după 10 zile de meditație Vipassana
In Israel, la doar câțiva kilometri de Platoul Golan, lângă granița cu Siria, pe marginea Lacului Tiberiade, există un loc unic: centrul de meditație Vipassana. Am ajuns la începutul anului, ca o promisiune pe care mi-am făcut-o mie însămi, aceea de a mă aduna, de a fi mai aproape de mine.
Nu m-am așteptat la nimic, știam doar că vreau să ajung acolo, fără să anticipez altceva decât bucuria unei experiențe noi, pe care mi-o doream imbogățitoare. Și nu a fost doar atât.
De îndată ce am pășit in centrul de meditație, lucrurile au început să se așeze altfel, în exterior și mai apoi in interiorul meu. La sosire, m-a întâmpinat Ziv, căruia eu, cu inima deschisă, i-am întins mâna să mă prezint. Ziv și-a apropiat mâinile la piept și s-a inclinat ușor, in semn de salut. Am înțeles că regulile sunt altele, că eu voi ieși de acolo alta…
Ce este Vipassana?
Pe întreaga perioada a șederii mele in centrul am păstrat noble silence, adică tăcerea deplină. Nu am interacționat cu nimeni, nu mi-am îndreptat privirea către nimeni, decât spre obiectele și natura cu care interacționam în pauzele de meditație. Am înțeles încă o dată, cât de importantă și necesară e tăcerea și cât de mult valorează fiecare cuvânt rostit, fiecare sunet emis in univers. După zece zile de meditație intensă, nimic nu mai este ca înainte.
Vipassana este o tehnică de disciplinare a minții noastre conștiente pe care așa frumos o numește S. N. Goenka, monkey mind…o minte agitată, nebună, care sare și aleargă non stop, de la o idee la alta, de la o intenție de acțiune la alta… Focusarea minții conștiente prin corelarea ei cu fiecare senzație din corp, te ajuta să ajungi la mintea subconștientă, acolo unde se află sursa reacțiilor noastre, numite sankara, fie ca sunt reacții in raport cu senzații de plăcere, de poftă, sau in raport cu senzații de respingere, de ură. Cu alte cuvinte, oricare ar fi stimulul unei reacții, aceasta rămâne un semnal că nu ești suficient de conectat la legea fundamentală a naturii, anicca: aceea că tot ceea ce vine, trece.
Ce nu este Vipassana?
Vipassana nu este o filosofie, o religie, o sectă, un curent menit să adune adepți sau să convertească omul de la o credință la alta. Vipassana este strict aplicarea în realitate, pe tine, a legii naturii, fără a căuta să o înțelegi, ci doar să o simți. Tot ce vine, pleacă, anicca…
Vipassana nu este, de asemenea, un loc de recreere, un centru de vacanță, unde să te duci ca să te deconectezi sau ca să fii la modă (că tot a luat mare amploare aceasta practică de meditație in lumea occidentală). Vipassana este un mod de a fi și de a trăi, în acceptarea a tot ceea ce este.
Ce am descoperit despre mine?
Multe lucruri le știam deja, fac parte din practica mea cotidiană și din ceea ce transmit prin Comunicarea Relațională® sutelor de oameni cu care interacționez în formările mele: să fii responsabil în tot ceea ce gândești, spui, faci, să iți asumi partea ta de contribuție în schimbul cu celălalt, să deosebești comportamentul celui de lângă tine de propria lui ființă, să oferi cu generozitate, să mulțumești cu recunoștință, etc…sunt multe precepte și reguli de urmat în aceasta tehnică de meditație, pentru a ajunge la dhamma , acel adevăr simplu pe care Buddha l-a transmis.
Am redescoperit că tăcerea mi-e mai mult decât confortabilă (da, știu, pare surprinzător pentru mulți, cineva mi-a zis: „tu, un om al comunicării să tacă? ți se ia obiectul muncii!!”. Eu zic că, dimpotrivă, lumea încă nu înțelege, in majoritatea ei, că a comunica nu înseamnă a vorbi mult ci a vorbi puțin și bine), că îmi plac regulile și disciplina, îmi place să le respect, mă simt bine când o fac și mă deranjează când cineva nu o face, și nu-mi place rutina, sub orice formă s-ar manifesta (știam deja toate astea, au fost doar confirmări). Restul descoperirilor despre mine pe care le-am făcut le voi păstra în intimitate însă ce e sigur e că revelațiile sunt multiple, pentru fiecare persoană care alege să trăiască aceasta experiență. Tot ce pot să-ți spun e că în a treia zi de curs mi-am spus, cu un zâmbet larg pe față pe care mi-l amintesc și acum: ” Doamne, ce-am făcut să merit asta?” și m-am simțit, încă o dată în viață, RECUNOSCATOARE.
De ce să mergi într-un centru de meditație Vipassana?
Daca mintea ți-e agitată, dacă crezi că reacțiile tale sunt mereu prezente, indiferent de contextele în care te găsești, dacă dezvolți atașamente față de persoane, obiecte, substanțe, contexte, atunci e bine să încerci să ieși din diversele dependențe pe care tu însuti le-ai creat, cu ajutorul minții tale: aviditatea, respingerea și ignoranța sunt reacții care nu-ți permit să fii pe de-a-ntregul, ci ești ghidat de minte ta…poți învăța să o disciplinezi, cu ajutorul acestei tehnici de meditație.
De ce sa nu mergi într-un centru de meditație Vipassana?
Bineînțeles, dacă crezi că nu poți sta departe de telefon sau de orice altă formă de tehnologie timp de zece zile, dacă iți imaginezi că ești un carnivor convins și nu-ti poți hrăni corpul doar cu fructe și legume, dacă crezi că nu poți supraviețui fără alcool, tutun sau orice substanță de care ești dependent, dacă crezi că….e mai bine să nu mergi, pentru ca mintea ta „maimuță” crede iar tu te lași ghidat de ea…Sau crezi ca o poți disciplina?
Pentru mai multe informații legate de această tehnică de meditație poți intra pe www.dhamma.org și găsești toate centrele din lume unde se practică, există și la noi in țară două centre.
Pozele din articol sunt din momentele mele de recunoștință petrecute in Israel, în centru nu se fac poze și tare mă bucur.
Mulțumesc celor doi oameni frumoși din viața mea, vă știți voi, care mi-ați deschis calea spre această metodă și mi-ați înlesnit accesul la auto descoperire la fața locului.
Dacă vrei să afli mai multe legate de Dezvoltarea ta Personală, îți propun să intri pe pagina de Cursuri pe care le susțin online și vei găsi resursele de care ai nevoie:
Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională®
