N-am avut niciodată idoli. Poate foarte mică, îmi doream să fiu ca mama. Mai târziu, pe la șapte, opt anișori, mă visam cineva important, mă vedeam îmbrăcată frumos, pe tocuri (neapărat), ducând o valiza diplomat în mână. Am și acum clar imprimată într-un raft al memoriei imaginea proiectată în mintea de atunci, în care mergeam să fac treburi foarte importante, în centrul orașului (prin fața magazinului Dumbrava, pentru cunoscători). De ce valiza diplomat ? Habar nu am, în perioada aceea, pentru mine valiza diplomat reprezenta apogeul unei vieți realizate, amprentată cu marca intelectului cultivat prin studii.
Ce vreau să zic e că, atunci când prietenele mele își lipeau postere pe pereți cu New Kids on the Block sau ascultau The Beatles și visau la John Lenon, eu nu aveam vreun idol. Nu eram fan Mickael Jackson și nu o admiram pe Madonna. Modelul meu mi-a fost de mică propria persoană și modul în care aveam să devin. Spun asta pentru că, atunci când l-am cunoscut pe Jacques Salomé, celebrul scriitor francez (în urmă cu zece ani de zile la o conferință pe care o susținea în România), nici el nu mi-a devenit idol. Ci mentor. El a fost Omul care m-a ajutat, prin scrierile lui, să devin ființa care sunt astăzi.
Să admit că sunt vulnerabilă
În acest an, cu două zile înainte de ziua mea pe care o sărbătoresc astăzi, 30 mai, Jacques Salomé mi-a făcut onoarea să-mi fie oaspete în propria casă. A venit în România și în orașul meu natal, pentru lansarea ultimului său volum apărut și la noi sub titlul « Un strop de eternitate », publicat la Curtea Veche. Așadar, am petrecut alături de el 24 de ore intense, cu bucuria regăsirii și a conectării într-un spațiu intim, la mine acasă. Am încercat să fiu o gazdă bună, să pregătesc casa, să prepar cu atenție mâncarea, să fie totul perfect. Off, perfecțiunea asta…
Cu o lună înaintea acestui eveniment am început pregătirile de lansare a cărții la Sibiu : contactat librărie, contactat editura, anunțat eveniment pe rețelele sociale, creare afiș, comunicat cu publicul…în fine, un job normal de event planner, de gestionat pe lângă clienții de cabinet, conferințe, Alex, fiul meu de 13 ani și disertația la Masterul în Științele Comunicării care bate la ușa… Celalalte nu se mai pun pe listă..
Cert este că Jacques și soția sa, Valeria Salomé, au plecat ieri de la mine, după o strângere la piept plină de emoție, lansându-mi invitația de a le fi oaspete la ei acasă. O onoare pentru mine, un vis pe care-ncep să-l construiesc..
După plecarea lor, am căzut. Brusc. La pat. Răceală, frisoane, transpirație. Mă luase de cu seară, în timpul nopții, după ce am închieiat evenimentul de lansare care a fost un adevărat succes. Am avut o colaborare excelentă cu oamenii faini de la Librăria Habitus, o librărie cu suflet din Sibiu. Da, le spun pe toate în vrac, dar pentru mine fiecare lucru scris aici are însemnătatea lui.
Ce-mi doresc eu mie
M-am gândit așadar : uite cum stau lucrurile, am muncit, m-am zdrobit, am exagerat, tras de mine iar acum, de ziua mea nu-s bună de nimic. Sunt răcită, undeva la țară, și nu pot petrece de ziua mea așa cum ar fi frumos. O să-mi scrie lumea, pe Facebook, să-mi ureze la mulți ani iar eu o să trebuiască să mă prefac că sunt veselă și petrecăreață, când de fapt zac la pat și nu vreau să văd pe nimeni. Dar știți ce ? Mi-e bine așa. Mi-e chiar foarte bine și asta-mi doresc.
Anul acesta de ziua mea îmi doresc să pot sta singură (am ieșit în curte pentru poză), să mă adun, să mă conectez cu natura și cu mine însămi și da, să pot admite că am dreptul să nu mai pot duce și mai mult decât atât, am dreptul și chiar obligația să-mi recunosc vulnerabilitatea.
Da, sunt un om vulnerabil, căruia i-a folosit în multe situații în viață expresia mamei « buturuga mică răstoarnă carul mare » dar care alege să renunțe, câteodata (nu mereu), să mai fie buturugă… mare sau mică…Așa că, iată ce-mi doresc în continuare:
1. Sănătate să pot acompania în continuare pe drumul vieții cel mai frumos ‟proiect” al vieții mele (fiul meu, Alexandre, de 13 ani) și toate celalalte proiectele profesionale
2. Înțelepciune să pot descoperi din fiecare experiență a vieții latura care să mă facă un om mai bun
3. Autencitatea care să-mi permită acceptarea vulnerabilității și renunțarea la control
4. Curajul de a-mi expune această vulnerabilitate în fața celorlalți (un prim exercițiu este acest text)
5. Oameni în jur cărora să le pot fi de folos prin transmiterea a tot ceea ce știu
6. Practicarea și mai asiduă a recunoștinței zilnice pentru tot ceea ce am și sunt
7. Lumină zilnică în suflet prin ceea ce ofer și primesc
Și cum îmi plac cuvintele și să mă joc cu ele, am găsit anagramă literelor de început S-I-A-C-O-P-L-, și mi-a dat din prima cuvântul COPILAȘ !
Așa că, de ziua mea nu-mi ramâne decât să-mi urez « La mulți ani, copilaș drag, Antonia Priana ! Să te bucuri de Viață !!»
și să vă mulțumesc anticipat pentru mesajele pe care veți binevoi să le transmiteți de ziua mea, la care voi răspunde când voi ieși din „hibernare”.
MULȚUMESC PENTRU ÎNȚELEGERE CÂT ȘI PENTRU CITIREA ACESTUI TEXT
Dacă vrei să obții o comunicare eficientă în toate relațiile tale, îți propun să accesezi programul de cursuri online:
Cursuri dezvoltare personală
Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională®
