Sunt două sau trei saptamâni de când acest virus și-a făcut remarcată prezența și la noi în țară. La nivel mondial e vorba de luni de zile de când a fost descoperit. Pentru împătimiții datelor puteți afla mai multe despre primele lui apariții pe glob, intrând aici. În ceea ce mă privește datele nu au prea mare importanță. Consider că întrebările cine, ce, unde și cât, pălesc în față lui când și de ce.
Când? Acum. De ce? Vom afla cu toții, mai jos ipoteza mea.
Acum.
Așa cum electricitatea nu a fost vreodată văzută de nimeni, însă majoritatea oamenilor de pe planetă au experimentat efectele ei, așa cum relațiile dintre oameni nu sunt vizibile cu ochiul liber însă noi, cu toții, ființe umane, experimentăm zilnic efectele lor, tot așa, acest faimos element al cosmosului pe care omenirea l-a numit CO-VID 19 a ajuns, fără să fie văzut de către cineva cu proprii ochi, să ne determine pe fiecare să-i observăm efectele. Devastatoare, ar spune statisticienii. Mii de morți, sute de mii de persoane contaminate. Eu nu spun că efectele sunt devastatoare, cert ele ne surprind, pe unii dintre noi ne șochează sau chiar ne aduc în stare de anxietate extremă. Însă eu cred cu tărie că prezența acestui virus are un sens: acela de a aduce omenirea pe o altă treaptă de evoluție a conștiinței. De ce acum?
Pentru că acum unii dintre noi suntem treziți cu adevărat. Alții, sunt pregătiți să descopere o altă formă de a fi. Ceilalți, vor urma. Acest virus vine acum pentru că, în ciuda faptului că omenirea a făcut de-a lungul timpului salturi uriașe în inteligență (umană și artificială), marcând progrese majore în știință și tehnologie, ea a ajuns astăzi la un punct de cotitură. Punctul în care nu e sigură ce trebuie să facă cu tot acest progres. Cum să-l folosească și mai ales în slujba cui?
De ce?
În aceste vremuri tulburi, populația Planetei se confruntă așadar cu un inamic mult mai mare decât acest virus: ea însăsi. Omenirea este astăzi aidoma unui adolescent, care, deși a prins puterea fizică, e departe de a ști cum să o folosească. În folosul sau în detrimentul lui, cu cele mai bune intenții? El încă nu a dobândit discernământul maturității pentru a putea cântări opțiunile și a face cele mai bune alegeri. Are nevoie de ghidaj, de sprijin în continuare, deși nu recunoaște. Sprijinul vine, ca întotdeauna, că vrei sau nu să-l primești, din afară. Iată așadar că acest virus, venit de nu știm exact unde, poate să ne fie sprijin, nouă, omenirii, dacă știm să-l ascultăm. La nivel macro și micro, transformările aduse de acest element al Universului ne vor apropia mai mult de noi, ajutându-ne să trecem pragul unei conștiințe superioare sau… ne va distruge. Însă, ca orice lecție de viață, această provocare vine cu anumite constrângeri.
Provocarile co-vid-ului (coabitarea cu vidul):
La nivel micro, de individ:
· Cea mai mare provocare la nivel individual este, consider, cea legată de relația cu sine în raport cu timpul. Această ultimă noțiune cunoscută prin liniaritatea sa, ne provoacă pe unii dintre noi să o abordăm dintr-o perspectiva nouă, în contexte noi. „ Nu am niciodată timp pentru mine”, „ mi-am pierdut timpul” „ e timpul de făcut…” sunt enunțuri care-și pierd din substanța conținutului, se reașează, se restructurează, dispar. Omul modern, care până deunăzi se prevala de acțiunile sale (inutile sau nu) e nevoit să coabiteze cu timpul, care-i vine ca un prieten nepoftit acasă, instalându-se confortabil pe canapea. El pare să-i spună: „pâna acum ai făcut, de acum ai nevoie să te împrietenesti cu mine, să înveti să fii”. Bineînteles că provocarea e majoră pentru cei care nu au petrecut niciodată timp cu sine, cu înăuntrul propriei ființe.
Beneficiul acestei provocări : omul modern va învăța să-l redescopere pe a fi cu sine pentru a putea fi cu ceilalți.
· O a doua mare provocare este aceea de a coabita cu un adult, de sex opus (în general) în același spațiu-timp. Să fii în relația de cuplu, până nu demult părea firesc, dat fiind faptul că mulți oameni întelegeau prin a fi în cuplu împărtășirea unui spațiu-timp fizic de două-trei ore, în general la sfârșitul zilei, după ce fiecare era ocupat cu propriul „ a face” la serviciu, la prieteni în vizită, la activități culturale, la sport. Fiecare-și trăia viața mai mult sau mai puțin separat de celălalt, fie că o admitem sau nu. Pâna și cei mai în vârstă, pensionarii, meniți să-și împartă mai mult timpul împreună, îl petreceau pe la piață, după medicamente, pe la vreo vecină, etc. Faptul de a împărtăși un spațiu comun într-o perioadă de timp îndelungată (mai ales când acel spațiu e restrâns și lupta pentru teritoriu se manifestă) a dat naștere de-a lungul istoriei la multă violență fizică, verbală, emoțională între oameni.
Beneficiul acestei provocări: omul modern va învăța să se crească pe sine prin oglindirea în celălalt, va învăța toleranța, empatia și respectul printr-o împărtășire autentică a ceea ce este, simte și gândește în raport cu celălalt.
· A treia provocare și nu cea mai puțin importantă este aceea de a coabita cu generațiile viitoare într-un mod autentic și constructiv. Până recent mulți adulți și-au arogat dreptul de „părinte” doar prin prisma faptului că au adus o viață pe Pământ (ceea ce nu e puțin lucru), fără că ei să investească în mod real timp și resurse proprii în conectarea cu acel suflet adus pe lume. Copiii au fost crescuți de rude, de bunici, de școală, de sistem, de tehnologie sau cu și prin intermediul obiectelor. Calitatea relației cu copiii s-a bazat în ultimele decenii foarte mult pe material și din ce în ce mai puțin pe o conectare autentică. Copiii crescuți în universul dorințelor și nu al propriilor nevoi au ajuns să sufere de boli reale, plecând de la plictiseală și dezinteres pentru orice presupune efort în pofida plăcerii, pâna la anxietate socială, depresie, agresivitate sau auto-flagelare. Provocarea multor părinți în urma apariției co-vid-ului este una reală. Unii dintre părinți și-au (re)descoperit în propriile case copiii, sub formele cele mai provocatoare. Pe mediile on-line circulă o serie de filmulețe de ironizare, auto-ironie ale părinților, bineînțeles toate având că substrat neputința și neștiința unora de a se poziționa și a de se conecta autentic cu proprii copii.
Beneficiul acestei provocări: omul modern va învăța să ofere, să transmită responsabil ceea ce, dincolo de material, va face posibilă supraviețuirea speciei noatre pe acest Pamânt. Omul modern se va folosi de toate mijloacele exterioare dobândite până acum (materiale, tehnologice) și toate resursele interne (cunoștințe, trăiri, activarea creativității) pentru a spori starea de conștiință a acelor generații ce vor rămâne după el.
La nivel macro, de societate:
Provocările cele mai mari sunt și vor fi cele de reașezare a unei noi ordini sociale, în care consumerismul accelerat al ultimelor cinci decenii va fi înlocuit cu o nouă formă de echilibru între a produce și a consuma. După o iminentă criză economică și socială, prioritare vor deveni sănătatea fizică, emoțională și spirituală a individului, nu neapărat în ordinea această. Elementele cheie ale Terrei, Metalul, Pământul, Focul, Apa și Lemnul vor fi bazele după care omenirea va constitui legi și reguli de con-viețuire..alături de tot ceea ce există și respiră pe această planetă.
Co-vid-ul nu este un virus (acesta este un termen medical), este un simbol al convietuirii cu vidul (cu ceea ce noi am definit științific că nu este, dar care totuși există, alături de noi), un semn astral coborât pe Pamânt venit să ne atenționeze, să ne bată pe umăr, să ne scuture chiar (dacă nu realizăm prea ușor) spunându-ne că a trăi și a desăvârși Viața este mai mult decât a respira. Și totuși începem să trăim prin a respira. Totul depinde de cum vom alege să o facem de acum înainte. Când începem cu adevărat să trăim, respirând altfel? Și de ce? Atunci când fiecare din noi își va fi găsit răspunsul, vom fi mai aproape de pragul pe care co-vid-ul ne ajută să-l trecem întru înălțarea conștiinței. Cu bine.
Dacă vrei să obții o comunicare eficientă în toate relațiile tale, îți propun să accesezi programul de cursuri online:
Cursuri dezvoltare personală
Autor: Antonia Noël, Consultant și Formator în Comunicare relațională®
